Zilele astea, cautand printre foile mele am gasit asta... Sper sa va placa...
De cateva zile ploua incontinuu, picurii curgand pe geamuri ca niste lacrimi pe-un obraz cald. Isi ridica privirea spre cer, cautand sa gaseasca amintirile verii. Dar acestea sunt prea indepartate. Vede doar nori negri, incarcati. Si-un vant razlet printre picuri.
Cauta sa iasa din casa, dar ii este imposibil. Perdeaua de apa cade ca un val. Se intoarce la geam si priveste ploaia trista. Un sentiment de melancolie il incearca, datorita vremii inchise. Ma asez in pat si ma gandesc la ei. Chiar si pe ei, tineri si veseli si agitati ii domoleste ploaia. O indoiala i se strecoara in suflet. El e in casa, langa geam... Dar unde-o fi ea? Nu are de unde stii. Asteapta un semn de viata de la ea. Asteapta, altceva nu are de facut: intreaga viata e o asteptare. Deobicei asteptam moartea pentru ca, chiar daca nu ne-o imaginam ca pe o bucurie, stim cu siguranta ca va veni, dar acum el o asteapta pe ea, care este o incertitudine.
Vantul se intensifica si norii par din ce in ce mai grei. Parca acestia ne tin in loc: el asteapta ca ea sa il sune... eu astept... ceva nedefinit. Nu-mi dau seama ce e cu mine: ma doare sufletul cand aud vantul ce-mi bate in stresini, cand vad pustiul ce-mi rasare in fata. Macar stiu ca nu sunt singur. Daca ai fi aici, atunci m-as simti singur. Asa sunt doar eu si infinitul. Nu, nu vreau sa vii, mi-ai tulbura linistea.
El e tot la geam: vede in zare un trecator grabit, fugarit parca de norii negri ce vin dinspre munti. Din spate: ploaie, din fata: ploaie. Se uita in sus, asteptand parca o minune, dar aceasta nu se-arata. Apare, in schimb, un fulger ce brazdeaza cerul. Incepe sa se intunece. Tot mai dese fulgere lumineaza in amurg. Bubuiturile tunetelor se ajung la urechile lui amplificate de ecou, iar el le percepe ca pe niste ace, care ii intra in urechi. E, parca, prevestita o apocalipsa.
O lumanare ce sclipeste viu lumineaza incaperea in care se afla. Umbre stranii se perinda pe pereti. Trec ceasuri negre, iar el, pentru prima data in viata, e trist. Tristetea n-a fost niciodata a lui. Acum este el al tristetii.
In suflet e gol, in cap ii sunt gandurile trecutului, in casa e o umbra, iar in alta parte a tarii e ea ce-n suflet are dor, in casa intuneric, dar nici nu-i trece prin minte cat se framanta el in clipele acestea.
Si pun aici si o melodie cunoscuta, care se potriveste cu continutul postului.
Sper ca zilele urmatoare sa am mai mult timp, astfel incat sa pot scrie si despre ce mi-am propus initial, cultura in ziua de azi.
O seara buna!
buna seara:X e superba compunerea :X
RăspundețiȘtergeremersi :).
RăspundețiȘtergerecompunerea asta parca e inceputul unei povesti :> e, vorba lui Cali "mirifica" :x imi place alternanta intre persoana I si a III-a, nu am mai citit asa ceva pana acum, asa ca imi permit sa spun ca e originala :x a ramas totusicuriozitatea : cine este el? cine este ea? ce s-a intamplat intre ei? de asta cred ca cere o continuare. Descrierea e exact asa cum trebuie sa fie: deloc grabita, deloc plictisitoare. Si asta primeste "like"
RăspundețiȘtergere